(sau despre De ce fierbe copilul în mămăligă, de Aglaja Veteranyi)

De ce fierbe copilul în mămăligă este o carte pe care o citeşti pentru că, în primul rând, te intrigă titlul. Apoi, este o carte pe care o reciteşti pentru că ţi-a plăcut mult stilul în care este scrisă şi perspectiva din care sunt povestite întâmplările şi captate detaliile.

Este o carte uşor de citit, dar nu uşor de digerat, uneori amuzantă, dar în acelaşi timp tristă; este o carte care prin stilul ei seamănă cu un poem, deşi este proză şi citind-o, devine ca o pauză în care ne mutăm într-o altă lume.

Este povestea unei familii de circari români fugiţi din ţară în vremea comunismului, spusă de jos în sus, din perspectiva unei fete aflată iniţial la vârsta copilăriei şi apoi a adolescenţei. Este povestea întrebărilor naive ale unui copil şi a interpretărilor la fel de nevinovate ale schimbărilor care se petrec şi ale poveştilor inconsistente spuse de părinţi. În ultimele pagini, copilul, devenită adolescentă, spune: “Altfel mi-am imaginat fericirea”.

Nu am să vă fac un rezumat al cărţii pentru că v-aş răpi o mare parte din bucuria de a citi o poveste care vă ţine „cu sufletul la gură”, ci vă provoc să o citiţi, cu atât mai mult cu cât cartea fructifică experienţa personală a autoarei, născută în Bucureşti la începutul anilor 60. De asemenea, vă las să aflaţi singuri şi de ce fierbe copilul în mămăligă.

Acest articol face parte din provocarea “Citeşte 1 Carte pe Săptămână” http://1cartepesaptamana.ro/provocare-citeste-o-carte-saptamana/.